O carte care m-a cucerit de la primele randuri!
Eu, poet ca structura si organizare intrinseca, am fost cucerita de limbajul metaforizat, incifrat, purtator de simboluri si incarcaturi poetice.
Cartea isi afirma abordarea si statusul, crezul si sensul incepand cu primul cuvant,
,,Groapa”, metafora care exprima si-si asuma bariera, granita, portalul care separa elemente, notiuni, realitati prezente sau trecute dar antitetice si profund,
esential si incontestabil diferite: viata la tara vs. viata la oras, trecut vs. prezent, putin vs. mult, copilarie vs. maturitate, comunism vs. democratie, ieri vs. azi…
Odata cu prefata, are loc o detronare, rasturnare a valorilor,
care este dezavuat atribuita schimbarii de domiciliu: urban–masini, apartamente, bani, serviciu, proiecte vs. rural–groapa/pamant, balarii, apa de la marginea satului/de ploaie (metafora ,,limitrofa”) si uscaciunea/seceta care fac roadele/recoltele dependente de elementele meteorologice/naturale (omul la mila capriciilor naturii).
O alta metafora adanc impregnata in structura cartii este aceea a dezradacinarii si inradacinarii,
atat prin mutarea/schimbarea de domiciliu a ,,gropii”, cat si prin relatia copilului cu tatal natural,in
,,Di’s talane!”, vorbind despre legaturi care se nasc sau se rup cu pamantul, cu ,,sangele”, cu trecutul,
cu prezentul, cu istoria, cu contemporaneitatea, cu alte etnii, cu conationalii, cu altii sau cu sine.
Intr-un ton duios, naratiunea ne permite o intoarcere in timp, un timp in care valorile atingeau alte cote,
pe o alta scala, cand fiind mai simplu era mai curat, mai cursiv si mai flexibil ( ziarul ,,Scinteia” si multiplele sale intrebuintari).
Moartea bunicii Gica trezeste in noi moartea bunicilor noastre, este una universala si perpetuu dureroasa.
Metaforizarea deghizata in cuvinte simple, fluente si cursive este prezenta si aici prin actul de a scrie in colbul drumului,
cu un bat, ,,stirea” mortii bunicii–simbolismul vietii (in literele achizitionate cu sprijinul bunicii) si al mortii (tarana in care ne intoarcem) redau ciclicitatea vietii.
Recenzie de Ionela Mihaela Bucelan