…La ceas aniversar, de individ sau de Specie, ne întâlnim ciudat cu o umbră din noi, până atunci neobservabilă, necitibilă şi nemărturisibilă, care brusc se autorevelează ca fiind propriul nostru Ego, venit din ID-urile primare ale Speciei, din acel pretimpuriu Das Es, la fel de ciudate ca şi individuum în fiinţarea lui de maximă sapientitate şi generalitate…
…Această ciudată disensiune de interioritate întru acelaşi, complexifică dilema hamletiană între a fi sau a nu fi, între a deveni şi a nu deveni, între a supravieţui şi a nu supravieţui, toate existente în fiinţa întrebătoare din om, din uman şi Sapiento-Uman, afirmaţie şi negaţie ce reconturează devenirea din orizonturile născute şi renăscute în plângere şi busuioc, înălţare şi decepţionare, litere şi antilitere, număr concret şi numerologie abstractă, cuvânt şi descuvântare, ursită şi redestinare, resapientizare şi dez-sapientizare…
…Când în fragila trestie se reverberează picătura din oceanul erudiţiei enciclopedice, prin care Marele Spirit este de fapt Marele Principiu codificat şi transcodificat în particule elementare şi iuţeala photonică, solarizând şi planetizând temporo-spaţialităţile nesfârşitelor genuni, atunci, în aceeaşi trestie bătută de vânturi şi adversităţi, furtuni şi cutremure, uragane şi arşiţe aride, se germinează embryo-sapientizarea născocitorului de semn şi abstractităţi, întâlnite la cumpeni de Hermeneut de Sapiens, reparcurgând metropolele din Pantheonul maximei generalităţi din Fiinţa de Sapiens, posibil autoepuizându-se prin sine însuşi…
…Finalmente, ne redescoperim pe noi înşine alergând îmbrobonaţi după sinele ce se reţese din propria lui dispariţie, prin care orice univers este propria noastră reprezentare despre el, reintrând mereu în Marele Templu al Religiei Generale, prin care profetul şi predicatorul, poetul şi proorocul, semantizatorul şi simbolizatorul, sunt propria noastră proiectare în supralumesc şi sublimul dezvrăjit…
…Şi fiindcă SapientoPoetizarea şi SapientoTheologizarea ar putea induce însăşi Resapientizarea sinelui, care pot deveni un dat instinctual al inspiraţiilor nezăgăzuite, să îndrăznim o reconjugare a aniversatului prin aniversator, o pulsaţie de Viers întru Miorithicum, reîntrebându-ne prin sapientologicul destăinuirilor:
Cine suntem în acest Univers?
De unde venim în acest Sistem Solar?
Şi, finalmente, Încotro ne îndreptăm pe această planetă?
…„Sunt Sapiens!
Şi ce mai sunt?
Credinţa zămislită prin asprul Tău cuvânt!
…Sunt Sapiens!
Şi ce visez?
Ursita răsărită prin sfântul Tău botez!
…Sunt Sapiens!
Şi ce devin?
Străbaterea de sine prin cruce şi destin!…
...Sunt Sapiens!
Şi ce mai sper?
Reursitare arsă
Din gerul de sub cer”...
…Şi fiindcă sunt alcătuit probabil din protolitere şi din protonumerologii ivite din protosemantica neizbăvirilor, rog să mă autosemnez prin dorinţi încă neîmplinite, dar mereu transhimerizate din lanţurile neistovirilor al sinelui transfigurat întru acelaşi indefinibil, adică Eul rostogolirilor de lumi, istorii şi Specii...
Der Sapientiker
Köln Nord, Deutschland, 027.07.2022
POST SCRIPTUM:
Este posibil să adăugăm la MOTTO – INVESTIŢIA SAPIENS, un POSTMOTTO?
Considerăm că da, fiindcă ne zbatem într-o lume a tuturor frontierelor disrupte şi disjuncte, care nu cere explicaţii speciale sau reguli de autoprotejare...
Şi care ar fi topica acestui POSTMOTTO la INVESTIŢIA SAPIENS?
Păi, însuşi faptul că toate investiţiile particulare ale autorului nostru în ţara sa de baştină, în autohton, nuu?, au fost blocate, invalidate, furate şi rejectate, jefuite şi tăinuite, şi asta în ciuda marilor titluri de pe frontispiciul Mass-Mediei de Miorithicum (MMM, nuu?), de la TV România Internaţional (TVRI!), ÎNVESTIŢI ÎN ROMÂNIA!
Să ne explicăm, deci! Un Departament de la Televiziunea România Internaţional – TVRI, numit ÎNVESTIŢI ÎN ROMÂNIA, promovează un mediu de afaceri autohton, punând accentul pe antreprenori creativi, business-uri de tradiţie şi investiţii inovative în diverse sectoare economice! (subliniez că am citat chiar din Headline-ul prezentării de rigoare a respectivului departament!)
Să mergem mai departe cu investigaţiile noastre, referitor la acest incitant titlu, ÎNVESTIŢI ÎN ROMÂNIA!
Aşaa, daa, deci mai departe, cităm „De peste două decenii intrăm în casele ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (sublinierea noastră, fiindcă acolo intru şi eu, nuu, la „de pretutindeni”, aşaa!), cu dezbateri susţinute prin reportaje, interviuri, comentarii, ştiri (mă rog, nu prea este aşaa, dar să trecem peste detaliile fragile sau vulnerabile!)
Să mergem mai departe cu citările, aşaa! „Ne conectăm în direct, cu oameni inteligenţi, pentru care România este o destinaţie de afaceri! (Hmm, măi sa fie!) Nu de puţine ori, în timpul emisiunii, s-au pus bazele unor investiţii, comisionul fiind încrederea şi credibilitatea câştigate”, încheiem citările şi adnotările!
Şi acum, să intrăm în realitate! Am fost în aceste două decenii de mai multe ori în contact cu România Internaţional, inclusiv la sediul central de pe Calea Dorobanţilor nr. 191, Sector 1 Bucureşti, inclusiv pe direcţia investiţii, şi experienţa câştigată în aceste două decenii, este condensată în nonmirificul şi maleficul concept de DECEPŢIE! DECEPŢIE! DECEPŢIE!
Cuum aşaa, Dom’le? Noi, ştiţi, suntem serioşi (am văzut), noi suntem responsabili (m-am lămurit), noi suntem aşa şi pe dincolo (le-am trăit din plin!), poate exageraţi, dom’le (deloc, absolut deloc!), ar trebui să încercaţi din nou (am gustat şi asta şi încă în plin amar, mi-ajunge!), ştiţi, este vorba de ţara noastră, România tuturor, inclusiv a celor de pretutindeni, nuu? (de pretutindeni, de pretutindeni, adică a celor de nicăieri, am cules şi poamele astea acre, vă asigur!), deci, speranţa nu moare niciodată, vedeţi, România este în mari dificultăţi, în mari nenorociri, virale, militare, inflaţionare, caniculare şi financiare!...
Daa, asta e drept, ţara noastră este într-o situaţie extrem de dificilă, extrem de nenorocită, şi la fel de adevărat, speranţa nu moare niciodată, mai ales când este vorba despre o naţiune, propria noastră naţiune!...
Şi atunci, ce-i de făcut?
În primul rând, în asemenea situaţii limită, extrem de grave şi cu dramatice repercusiuni pe timp îndelungat, toate adevărurile despre o naţiune, despre o ţară, despre România în cazul nostru, trebuiesc prezentate pe masa de judecată a istoriei, şi toţi cei vinovaţi de dezastre, să fie anchetaţi, să fie investigaţi, să fie judecaţi şi condamnaţi!
Fără excepţie, fără privilegii, fără imunităţi şi impunităţi!
Este posibil aşa ceva în România?
Deocamdată, nuu!
În al doilea rând, judecata dreaptă, indiferent de nume şi de instituţie, indiferent de poziţii politice şi sociale, trebuie rostită cu voce tare, publică şi împlinită fără extra şi suprarecursuri, fără fuga din ţară şi ascunderi nelimitate prin lume şi nesfârşite dosare de ochii lumii, fără nesfârşite justificări şi suprajustificări, fără îmbolnăviri subite şi certificate medicale măsluite!
Este posibil aşa ceva în România? Deocamdată, nuu!
Dar daca adevărul nu este posibil în România, dacă dreptatea nu este posibilă în România, dacă realitatea reală nu este posibilă în România, asta înseamnă că suntem aproape pierduţi!
Asta este adevărat, dramatic de adevărat, tragic de adevărat!
Imaginile de coşmar nesfârşit şi nestins cu râuri şi pârâuri secate, cu fântâni fără apă, cu iazuri şi lacuri aproape dispărute, cu Dunărea cu insule de nisip pe mijloc, cu animale fără iarba pe câmpuri, cu temperaturi supradogoritoare de peste 40 de grade Celsius, iată apocalipticul neiertător pogorât şi dogorit în aproape toată ţara...
Am secat demografic, am secat geografic, am secat moral, am secat quasi-industrial, am secat legal, am secat şi naţional şi tradiţional, iar lista secătuirilor nu se opreşte aici, fiind cuprinşi şi aprinşi de imense însetetizări secetographice în toate domeniile, cu un secetoinflaţionism accelerat şi amplificat de o secetizare naţională şi internaţională...
ÎNVESTIŢI ÎN ROMÂNIA!
De peste 33 de ani (33+, nuu?) împlinesc acest îndemn, venit din adâncimile sufletului, din vibraţie de părinţi şi familie, înnăscută în noi prin însuşi leagănul fiinţei materne, care în ani de pribegii occidentale, au creat însăşi proiectarea întru etern a locurilor copilăriei şi a paşilor trudniciei, venită din părinţi şi străbuni, din izvor de ape şi susur de pârâiaş...
ÎNVESTIŢI ÎN ROMÂNIA!
Nu doresc să dau în acest ceas de cumpănă existenţială a naturii şi culturii biologice şi ontologice nume (strămoşeşti şi vitejeşti), dar vă asigur că am fost tratat (adică furat), am fost primit (adică jefuit), am fost chiar lăudat (adică manevrat), la mari instituţii naţionale, atât guvernamentale cât şi nonguvernamentale, la colegii şi universităţi, la academii şi institute de cercetări, la Media şi MassMedia, la partide cu miniştri, vice-prim-miniştri şi prim-miniştri, cu parlamentari – senatori – deputaţi, care mai de care (toţi purtători de promisiuni gregare), care cu toţii, vorba poetucului anonimizat „prin intensul lor cuvânt, se făcură dintr-o dat’, toţi o apă ş-un pământ”...
ÎNVESTIŢI ÎN ROMÂNIA!
Rog să urmaţi acest îndemn patriotic şi înălţător, deşi eu am fost respins peste tot, rejectat peste tot, sfidat peste tot, furat şi jefuit peste tot, minţit peste tot, înjurat peste tot!
Dar ce garanţii legale avem în ÎNVESTIŢI ÎN ROMÂNIA?
Evident, nici una, totul e la risc, totul e la şansă, totul e la ce-o da Domnu’, la Cel de Sus cu mila!
Păi totuşi avem legi, constituţie, avem coduri civile, penale, morale!
Da, avem, dar nu se respectă!
De unde ştiţi?
Din multitudinea de dosare furate, descompletate, sustrase şi masacrate din interiorul instituţiilor statului român şi justiţiei române, toate nepedepsite, toate nerezolvate, toate dispărute!
Măi, să fie!
Dar nu avem noi Stat de Drept?
Ba da, avem, dar pe hârtie, şi stat moral şi stat legal şi stat raţional, dar în suprafaţa teoretică, în rest, D-zeu cu mila!
ÎNVESTIŢI ÎN ROMÂNIA!
Nu întâmplător avem acum şi pedeapsa caniculară şi pedeapsa arşiţială şi pedeapsa secetară, şi pedeapsa inflaţionară şi pedeapsa viral-conflictuală, şi pedeapsa militar-corecţională, toate pedepsele ca însumări de pedepse divine, naturale şi sociale şi morale şi totale!
Este cineva pedepsibil aici? Evident nimeni, doar cei care mai au curajul să spună câte un adevăr, despre cei ce şi-au dat şi luat drepturi şi numai drepturi, imunităţi şi impunităţi, salarii de lux, aroganţe de lux, pensii speciale şi de lux, otrăvind România, furând România, sfidând România şi naţional şi internaţional, şi plusând inconştient în miliarde şi miliarde de imense deficite (peste 150 de miliarde, în esenţă neplătibile), scufundându-ne între imposibil şi incredibil!
Şi totuşi, ÎNVESTIŢI ÎN ROMÂNIA!
Merită experienţa sau experienţele, întru cunoaşterea de noi şi de ceilalţi, întru recunoaşterea de noi ca noi (ca la noi, la nimeni), întru disecarea şi analizarea de realităţi ireale, de adevăruri imposibil de neadevărate şi dreptăţi răsturnate hocus pocus în nedreptăţi!
Ştiţi cine este singurul vinovat din toate aceste nenorociri?
Bietul nostru autor, bietul nostru întreprinzător, bietul nostru ostenitor şi truditor!
Vinovat, ameninţat, înfricoşat, pulverizat, amendat, trădat (inclusiv de avocaţi plătiţi la greu!), înfruntând acum primejdiile condamnării şi încarcerării!
Vai dom’le, aşa departe aţi ajuns!
Da, daa, merită încercarea, vă asigur că nu o să vă plictisiţi, gustând din plin absurdul şi aberantul nostru miorithic!
Dar, pân’ la urmă, Investiţi în România, a devenit în autor în ani şi decenii, ÎNVESTIŢI ÎN SAPIENS, adică în cunoaştere, adică în studii enciclopedice, adică în scriere şi rescriere de cărţi şi sisteme filozofice, sapientologice şi videologice, adică înspre eforturile depăşirilor de sine, prin sine şi pentru sine!
Deci, atunci, ÎNVESTIŢI ÎN SAPIENS!
Vă veţi lumina pe parcurs de îndemnul meu, fără să ocoliţi extraordinarele experienţe de Investiţi în România, care au rolul lor de învăţare şi autoepuizare!
Semnat: Postscriptolog
(am vrut să scriu Secetomolog!)
Iertare! Iertare! Iertare!